Antrenament pentru imbunatatirea mobilitatii

0
58

Deficitul de amplitudine de miscare, determinat de o multitudine de cauze, reprezinta un element major al programelor de recuperare in cadrul patologiei aparatului locomotor (reumatismala, neurologica, posttraumatica). Mobilizarea unui segment al corpului, nu implica numai interventia articulatiei respective, ci si a tuturor structurilor adiacente (ligamente, tendoane, muschi, fascii, vase, nervi, tegumente). Astfel, scaderea mobilitatii unei articulatii se produce fie datorita tesutului moale, periarticular, fie datorita articulatiei, fie ambelor. Tesutul moale se refera la muschi, structurile periarticulare conjunctive (ligamente, fascii, tendoane, conjunctivul muscular) si piele.

Asadar, orice restrictie in mobilizarea unei articulatii pe o perioada de timp (variabila), sfarseste prin a instala o limitare a amplitudinii de miscare, a mobilitatii normale in acea articulatie. In urma restrictiilor de mobilitate, se produce o ,,scurtare adaptativa” a tesuturilor moi, care nu mai permit jocul complet articular. Aceasta scurtare, poarta denumirea de ,,contractura”, care se defineste ca fiind: scurtarea fibrelor tesutului moale (muschi, structuri conjunctive), care incruciseaza o articulatie, determinand o limitare a amplitudinii de miscare, a acestei articulatii”.

Metodologia refacerii concomitent cu cea a imbunatatirii mobilitatii articulare, pleaca de la aprecierea structurilor care determina limitarea de miscare. Antrenamentul pentru imbunatatirea mobilitatii articulare prin interesarea tesutului moale, utilizeaza: stretchingul, (atat pentru tesut moale cat si pentru muschi) si inhibitia activa, ce se utilizeaza numai pentru muschi. Pentru imbunatatirea mobilitatii articulare prin interesarea articulara se utilizeaza mobilizarile si manipularile.

Un antrenament specific pentru imbunatatirea mobilitatii se desfasoara de obicei pe o perioada de 6 zile, urmate de o zi pauza, timp de aproximativ 30 de minute/zi, in una sau doua sedinte. In timp, cresterea mobilitatii va fi semnificativa, atingandu-se mobilitatea maxima. Este foarte important a se lucra dupa timpii citati anterior, care pot fluctua insa foarte putin. De exemplu, un antrenament care vizeaza imbuntatirea mobilitatii, sub 15 minute/zi este un antrenament nesemnificativ, si bineinteles, fara obtinerea efectului scontat. Iar pe de alt parte, un antrenament pentru mobilitate, cu o durata mai lunga de 1 ora/ zi, in special daca este efectuata in acest mod, in mai multe zile, poate avea ca si consecinte inflamatii ale articulatiilor care fac dificila executarea exercitiilor, ulterior. De asemenea, a lucra un antrenament de mobilitate doar doua sau trei zile pe saptamana este practic, fara folos, cresterea mobilitatii este nesemnificativa. Iar a lucra continuu, fara o zi pauza, dupa 6 zile de antrenament, determina in final usoare inflamari ligamentare.

Kinetoterapia, initial utilizeaza tehnici pasive cu  executie asistata, folosind contractiile statice si tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva. Ulterior se apeleaza la tehnici active-ajutate, urmand mobilizarile active, pentru atingerea limitei normale a mobilitatii articulare.

Se recomanda ca antrenamentul specific de mobilitate sa fie individualizat si sa fie facut separat de orice alt antrenament, hotarand ca toate celelalte forme de antrenament sa continue neinfluentate de antrenamentul specific de mobilitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.