Cat timp se tine doliu dupa parinti. Ce spune Biblia

Doliul după pierderea părinților este, în România, o perioadă marcată de tradiții adânc înrădăcinate în credința ortodoxă și în obiceiurile populare. În cele mai multe cazuri, oamenii aleg să țină doliu timp de un an, ca un semn de respect și iubire față de cei plecați. Această durată, deși nu este prevăzută oficial de Biserica Ortodoxă, este respectată în mod tradițional în cazul părinților, soțului, soției sau copiilor.

„În cadrul Bisericii Ortodoxe, nu există o reglementare strictă privind durata doliului, dar tradițiile și obiceiurile populare sugerează un an pentru părinți, soț, soție sau copii, și 40 de zile pentru alte rude sau prieteni apropiați.”

Obiceiuri și restricții în perioada de doliu

Doliul nu înseamnă doar durere sufletească, ci și o serie de reguli neschimbate de generații întregi. Printre cele mai cunoscute se numără purtarea hainelor negre, abținerea de la distracții, priveghiul sau chiar oprirea bărbieritului pentru o vreme.

„Este obișnuit ca membrii familiei să poarte haine negre sau de culori închise pe durata perioadei de doliu.”

În trecut, în perioada victoriană, codul vestimentar era și mai strict, femeile purtând inclusiv bijuterii speciale de doliu.

Tot în această perioadă, cei care au pierdut pe cineva apropiat evită evenimentele vesele.

„Pe durata doliului, cei îndoliați evită să participe la evenimente sociale, petreceri sau nunți.”

Această reținere este văzută ca o delimitare firească între suferință și bucuria lumii. În plus, în timpul priveghiului, care se întinde de obicei pe trei zile, se impun reguli clare:

„În timpul priveghiului, care durează de obicei trei zile, nu se consumă alcool și nu se vizionează filme sau emisiuni TV.”

Atmosfera trebuie să rămână una de rugăciune și liniște, fără distracții sau zgomot.

O altă regulă ține de aspectul exterior al bărbaților îndoliați.

„Bărbații care țin doliu sunt sfătuiți să nu se bărbierească în primele 40 de zile.”

Se consideră un semn vizibil al durerii continue și al respectului față de cel trecut în neființă.

Doliul se manifestă diferit în funcție de cultură sau religie. În iudaism, de exemplu, doliul după un părinte durează tot un an, dar cea mai intensă perioadă este „Shiva”, adică primele șapte zile, când familia se izolează complet de viața socială.

„Perioada de doliu după părinți durează un an, însă primele șapte zile, cunoscute sub numele de «Shiva», sunt cele mai intense.”

În tradiția islamică, durata este mai scurtă, iar accentul se pune pe reținerea de la tot ce înseamnă distracție.

„Doliul pentru un părinte durează de obicei 40 de zile, dar soțul sau soția decedată este plâns(ă) timp de patru luni și zece zile.”

În acest timp, membrii familiei se retrag de la evenimente vesele și rămân în sobrietate.

Hindușii, în schimb, păstrează un doliu concentrat, dar intens, care durează două săptămâni.

„În religia hindusă, doliul după părinți durează 13 zile, în care familia efectuează diverse ritualuri pentru a facilita trecerea sufletului în viața de apoi.”

Se poartă haine albe ca simbol al purificării și se fac rugăciuni speciale.

Biblia oferă și ea exemple concrete de doliu, prezentate ca reacții firești și încărcate de respect.

„În Geneza 50:10, se menționează că Iosif a jelit moartea tatălui său, Iacov, timp de șapte zile.”

Această perioadă este văzută ca o dovadă de iubire și recunoștință.

„În Deuteronom 34:8, se menționează că israelitii au plâns moartea lui Moise timp de treizeci de zile.”

Este un exemplu de doliu național, în care întreaga comunitate a fost implicată.

„În Ioan 11:35, Isus a plâns la mormântul lui Lazăr.”

Acest verset este printre cele mai scurte și mai încărcate de emoție, arătând că suferința este firească și acceptată în credința creștină.

Biblia nu oferă o durată fixă pentru perioada de doliu, dar încurajează exprimarea sinceră a durerii și sprijinul față de cei care suferă. Dincolo de tradiții sau religii, fiecare om trece prin doliu în felul lui, cu durere, dar și cu respect pentru amintirea celor dragi.