Câte silabe are cuvântul «speriați». Întrebarea de la Evaluarea Națională 2025 care i-a încurcat pe mulți elevi

Evaluarea Națională la Limba Română din 2025 le-a dat emoții serioase elevilor de clasa a VIII-a, în special din cauza unei cerințe aparent banale: „Câte silabe are cuvântul speriați?”. Deși folosit des, cuvântul a ascuns o capcană fonetică care i-a încurcat pe mulți.

Confuzia legată de „speriați” a stârnit discuții imediat după examen

Exercițiul era inclus la Subiectul I, Partea B și le cerea elevilor să despartă corect în silabe cuvântul, prezent într-un fragment literar din test. Răspunsul corect, conform baremelor, este: spe-ri-ați – trei silabe. În ciuda celor șapte litere, cuvântul conține un triftong – grupul vocalic „ia” – perceput fonetic ca o singură silabă.

Această nuanță a fost omisă de mulți candidați, care l-au despărțit greșit în patru silabe, scriind spe-ri-a-ți. Regula rămâne clară: „ri-ați” nu se rupe, iar accentul cade pe ultima silabă: speriați, cu accent pe „ați”.

Cererea de despărțire în silabe apare frecvent la testările naționale, dar în acest an formularea cuvântului „speriați” a ridicat ștacheta. Profesorii au subliniat că exercițiul a verificat atât cunoștințele teoretice, cât și atenția la detalii și înțelegerea regulilor de fonetică.

Un alt obstacol a fost asocierea greșită dintre numărul de vocale și cel al silabelor. Mulți cred că fiecare vocală corespunde unei silabe, ceea ce provoacă erori în cuvinte cu diftongi sau triftongi, cum este „ia” din speriați.

Examenul a mai inclus cerințe pe texte literare și nonliterare. Fragmentul literar a fost extras din romanul Toate pânzele sus! de Radu Tudoran, iar cel nonliterar a avut la bază jurnalul unei expediții românești.

Cerințe comune ambelor texte:

• identificarea unui titlu potrivit;
• stabilirea ideii principale;
• găsirea de sinonime și antonime;
• analiza valorii morfologice a unor cuvinte-cheie;
• recunoașterea părților de propoziție și analiza structurii frazei.

Un punct aparte a fost compunerea de minimum 150 de cuvinte cu tema „o întâmplare dintr-o excursie reală sau imaginară”. Elevii trebuiau să integreze un fragment narativ, să folosească corect timpurile verbale și să își organizeze ideile în paragrafe coerente.

La subiectele de fonetică, precum cel cu speriați, punctajul a fost acordat doar dacă elevii au respectat:

1. numărul exact de silabe;
2. despărțirea corectă, fără pauze arbitrare;
3. marcarea corectă a accentului, acolo unde era cerut.

Greșelile frecvente au inclus separarea triftongului „ia” și ruperea finalului „ați” ca două sunete distincte. Confuzia între numărul de litere și cel de silabe a costat puncte importante: deși speriați are șapte litere, nu are tot atâtea sunete separate în vorbire.

Întrebarea, deși părea ușoară, a devenit un filtru între elevii care au stăpânit fonetica românească și cei care s-au bazat pe intuiție: primii au recunoscut triftongul „ia” și au obținut punctajul maxim.