Nouă alianță militară în Balcani: Serbia și Ungaria semnează un pact care reaprinde tensiunile regionale

O nouă alianță militară a fost semnată la Belgrad între Serbia și Ungaria, stârnind îngrijorare în rândul statelor din regiune. Acordul a fost parafat de ministrul sârb al apărării, Bratislav Gasic, și omologul său ungar, Kristof Szalay-Bobrovniczky, în prezența jurnaliștilor și a reprezentanților din armata celor două țări.

Evenimentul a fost prezentat de presa sârbă ca un moment de cotitură, fiind descris de publicații precum Informer și Kurir drept o „bombă geopolitică” .  Novosti a caracterizat pactul ca dovadă a unei „prietenii de fier” între cele două națiuni vecine.

Un răspuns la alianța Croația – Kosovo – Albania

Doar două săptămâni au trecut de la oficializarea colaborării militare dintre Croația, Kosovo și Albania, acord semnat la Tirana. Documentul vizează exerciții comune, instruirea soldaților și dezvoltarea sectorului industrial militar, în conformitate cu strategia de apărare a Uniunii Europene. În acest context, Serbia pare să fi reacționat rapid, consolidându-și relațiile cu Ungaria, sprijinită și de Republica Srpska, entitatea sârbă din Bosnia, condusă de Milorad Dodik.

Ministerul de Externe al Serbiei a criticat dur lipsa oricărui dialog anterior semnării pactului dintre Tirana, Zagreb și Priștina. Reprezentanții sârbi au transmis că înțelegerea are scopul de a

„izola Serbia” și au sugerat că poate duce la „formarea unor structuri paramilitare în Kosovo”.

Premierul croat Andrej Plenković a respins ferm acuzațiile lansate de partea sârbă, declarând că:

„Inițiativa este pur defensivă.”

În schimb, ministrul croat al apărării, Ivan Anušić, a transmis un mesaj mai tăios:

„Croația nu mai cere permisiunea Belgradului pentru a-și construi politica de apărare. Vremurile acelea au apus.”

Deși autoritățile sârbe tratează alianța cu Ungaria ca pe un succes strategic, există și voci interne care contestă utilitatea acordului. Politicianul de opoziție Petar Bošković a spus pentru publicația Danas că:

„Această alianță este doar un truc de imagine al președintelui Vucic.”

La rândul său, analistul militar Aleksandar Radić a declarat că:

„Nu există niciun element real al unei alianțe militare. Totul este simbolic.”

Până în acest moment, Serbia și Ungaria nu au anunțat vreun exercițiu comun sau planuri operative clare, în afară de angajamentele făcute în declarații politice.

Creșterea bugetelor de apărare în regiune și revenirea serviciului militar obligatoriu în unele țări indică o schimbare notabilă în dinamica de securitate din Balcani. Chiar dacă secretarul general NATO, Mark Rutte, a încercat să calmeze spiritele, afirmând că:

„Situația nu este critică”

pe teren se observă o tendință clară de reînarmare și delimitare a sferelor de influență.

De o parte se conturează blocul Serbia–Ungaria–Republica Srpska, iar de cealaltă parte, alianța formată din Croația, Kosovo și Albania, sprijinită de politica de apărare a Uniunii Europene. Diferența majoră dintre cele două alianțe constă în gradul de formalizare și integrare internațională: parteneriatul din Tirana este ancorat într-un cadru european solid, în timp ce pactul dintre Belgrad și Budapesta este, momentan, o înțelegere de principiu, fără elemente concrete de implementare militară.

Publicațiile sârbe continuă să promoveze ideea unei colaborări strategice profunde cu Ungaria, însă lipsa detaliilor operaționale stârnește întrebări în rândul analiștilor. În contrast, colaborarea Croației cu Kosovo și Albania presupune activități clare – instruire, exerciții militare și dezvoltare de echipamente.

Mai mulți observatori politici din regiune susțin că acest tip de repoziționare militară reflectă mai degrabă o cursă pentru influență decât pregătiri pentru conflicte. Totuși, absența unor consultări multilaterale și faptul că pactele sunt semnate în mod unilateral alimentează tensiunile regionale, mai ales în contextul istoric sensibil al Balcani.

În lipsa unor garanții oficiale sau a unui cadru juridic internațional care să reglementeze aceste alianțe, nu există nicio certitudine privind durabilitatea sau direcția pe termen lung a acestor parteneriate. Până acum, nici Serbia și Ungaria, nici Croația, Kosovo și Albania nu au anunțat angajamente față de tratate mutuale de apărare sau intervenție.

Cu toate acestea, semnalele diplomatice, reacțiile din mass-media și replicile directe între oficiali conturează un climat tensionat, în care fiecare mișcare e atent monitorizată și interpretată ca parte a unui joc de putere mai amplu în sud-estul Europei.