Cum se realizeaza diferitele tipuri de anestezie?

0
75

Alegerea unui anumit tip de anestezie este in mod normal hotarata de medicul anestezist care ia in considerare tipul de interventie chirurgicala, afectiunile si preferintele pacientului.

 Anestezia generala

Anestezia generala asigura pierderea

cunostintei, astfel incat pacientul sa nu simta, vada sau sa auda nimic din ce se petrece in timpul actului chirurgical. Medicamentele anestezice sunt administrate prin intermediul unei linii venoase sau gazului care este inhalat, iar pacientul este intotdeauna supravegheat de un medic sau inlocuitor al acestuia, care este in masura sa reactioneze ori de cate ori apar complicatii.

In timpul anesteziei generale sunt blocate anumite raspunsuri ale organismului cum ar fi contractiile musculare; frecventa cardiaca si tensiunea arteriala cresc, pacientul transpira. Durerea nu este simtita; in multe cazuri, medicamente care reduc durerea cum ar fi morfina, sunt adaugate amestecului de anestezice.Medicamente cu proprietatea de a paraliza musculatura sunt administrate la intervale de timp egale pentru a impiedica contractia naturala a muschilor si ingreuna interventia chirurgicala. Sunt paralizati si muschii respiratori, deci se va introduce o cale respiratorie artificiala, iar respiratia va fi asigurata de un aparat – ventilatorul mecanic.

Anestezistul monitorizeaza pacientul indeaproape cu ajutorul monitoarelor, dar si prin contact direct cu acesta.

Anestezia trebuie mentinuta pana cand se termina interventia chirurgicala. Recuperarea apare prin eliminarea anestezicelor de la nivelul creierului si, in final, din intregul organism. Gazele de mentinere a anesteziei sunt oprite si inlocuite cu aer pe masura ce pacientul incepe sa respire, iar celelalte medicamente sunt inlaturate prin ficat sau rinichi. Actiunea relaxantelor musculare este oprita prin administrarea altor medicamente care le neutralizeaza. Dupa trezire, pacientii sunt transferati in saloane special amenajate (post operator), dar, dupa anumite interventii chirurgicale mai laborioase, acestia pot fi dusi la terapie intensiva pentru recuperare.

La unii pacienti poate aparea greata si voma la sfarsitul operatiei.

In functie de operatie si de tipul de anestezie folosit, multi pacienti pot fi externati in urmatoarele ore. Cu toate acestea, este important ca orice pacient sa fie supravegheat pentru 24 de ore chiar si la domiciliu.

Tehnici de sedare

Sedarea poate fi blanda, moderata sau profunda. Acesta difera de anestezia generala prin faptul ca pacientul este mult mai responsiv la durere, respira cu usurinta fara a fi nevoie de utilizarea ventilatorului mecanic, iar modificarile ce apar asupra tensiunii arteriale si a frecventei cardiace sunt minime. Deoarece sedarea presupune administrarea unei cantitati mult mai mici de anestezice si efectele secundare care pot aparea sunt mai putine, iar recuperarea pacientului este mai rapida. Medicamentele folosite impiedica pacientul sa-si aduca aminte procedura, dar pot aparea momente de constientizare a interventiei.

Nu exista o doza standard care sa produca acelasi efect la toti pacientii. Raspunsul specific al bolnavului depinde de sex, varsta, greutate, starea de sanatate, factori genetici, interactiuni medicamentoase. Deoarece exista aceasta imposibilitate de a controla efectul medicamentelor, cateodata, pacientul poate experimenta starea anesteziei generale. Anestezistul trebuie sa fie pregatit sa asigure suport ventilator si controlul parametrilor cardiaci.

• Anestezia regionala

Anestezia regionala se bazeaza pe injectarea unui medicament, intr-o anumita zona a corpului, aproape de un nerv, manunchi de nervi sau maduva spinarii.Anestezistii folosesc doua metode pentru localizarea exacta a unui nerv: aparatul cu ultrasunete poate obtine imagini foarte bune ale unor nervi superficiali si prin intermediul unui monitor medicul observa cum anesteszicul este injectat; stimulatoarele nervoase functioneaza prin transmiterea unei cantitati foarte mici de electricitate prin intermediul unui ac catre un nerv, care determina, mai departe, contractia fibrelor musculare. Aparitia contractiei arata faptul ca acul se afla in pozitia corecta. Anestezia regionala poate fi realizata, de asemenea, prin simpla cunoastere a anatomiei corpului uman.

Anestezia epidurala este un tip de anestezie regionala care foloseste un tub ingust numit si cateter ce este introdus in spatiul epidural, aproape de maduva spinarii. Spatiul epidural este o parte a canalului spinal si se afla in contact cu foarte multi nervi. Prin injectarea unui medicament in acest spatiu sunt blocati nervii spinali. Acest fel de anestezie necesita introducerea unui ac special in spatele pacientului si, de multe ori, aceasta procedura poate determina un anumit discomfort, care poate fi indepartat prin realizarea unei anestezii locale la locul de punctie. Prin intermediul acestui ac cateterul este introdus in spatiul epidural si fixat pentru o anumita perioada de timp stabilita de medic. Pe acest cateter se administreaza periodic un anestezic care aboleste senzatia de durere, nu numai in timpul actului operator, ci si in perioada de recuperare.

Rahianestezia este o alternativa a anesteziei peridurale care se realizeaza prin acelasi principiu de blocare a nervilor spinali dupa injectarea unui medicament. In rahianestezie nu se foloseste cateter.

Efectele anesteziei regionale includ lipsa durerii, dar si inabilitatea de a misca anumite segmente ale corpului, cel mai adesea picioarele. Pe masura ce anestezicul se elimina din organism (aproximativ 3-4 ore in cazul rahianesteziei), senzatiile tactile, termice, dureroase reapar, de asemenea si abilitatea de a misca membrele.

Anestezia regionala este deseori insotita de sedare pentru a mari comfortul pacientului in timpul efectuarii interventiei chirurgicale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.