Boala Alzheimer – cauze, simptome, tratament

0
99

Boala Alzheimer este o afectiune neurodegenerativa, cu caracter progresiv, ireversibila, caracterizata printr-o deteriorare cognitiva globala cu pierderea capacitatilor intelectuale ale individului si a valorilor sociale, asociata cu tulburari de comportament, modificari ale personalitatii si simptome psihiatrice.

Etiologie

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la aparitia bolii, putand fi vorba de un fenomen plurifactorial ce concura la declansarea acesteia. In prezent sunt luati in discutie factorii de risc si factorii genetici.

Factori de risc: varsta inaintata este cel mai important factor, anumiti factori nocivi pentru organism (diabetul, hipertensiunea arteriala, fumatul), sindromul Down, traumatisme cranio-cerebrale, rasa afro-americana si cea hispanica au un risc mai crescut de a dezvolta boala, expunerea la aluminiu.

Factori genetici: Exista cazuri ereditare rare cauzate de prezenta unei gene dominante in unele familii. Se apreciaza ca persoanele avand o ruda de gradul I care sufera de boala Alzheimer au un risc mai mare decat al persoanelor fara rude suferind de aceasta boala. In cazul famililor cu membri avand istoric de Alzheimer au fost identificate mutatii in randul unor gene, cum ar fi β-APP pe cromozomul 21, presenilin 2 de pe cromozomul 1, presenilin 1 pe cromozomul 14 si apolipoproteina E pe cromozomul 19q.

Incidenta – este cea mai frecventa forma de dementa la persoanele in varsta si reprezinta jumatate din totalul cauzelor de dementa. Afecteaza de regula persoanele peste 65 ani, raportul femei/ barbati fiind 2 :1. Rareori afecteaza persoanele sub 65 de ani si in cazuri exceptionale pe cele aflate sub 45 de ani (doar persoanele care au asociata ca patologie Sindromul Down).

Simptome

Uneori aparitia simptomatologiei poate fi atat de silentioasa, incat pacientul sau membri familiei nu pot spune cu exactitate cand a debutat boala.

Simptomatologia care creioneaza stadiile incipiente ale bolii este una nespecifica, reprezentata de: dureri de cap, ameteli, insomnii, oboseala, stare de anxietate si agitatie, simptomatologie depresiva, usoare probleme in indeplinirea sarcinilor zilnice, evitarea situatiilor noi si nefamiliare, etc. Tot in fazele de inceput ale simptomatologiei incep sa apara confuzie, dificultati in ceea ce priveste memorarea unor informatii noi, precum si usoare pierderi de memorie.

Pe masura, insa, ce boala avanseaza, in decurs de luni sau ani, incep sa se cristalizeze semnele acestei patologii. Apar probleme in recunoasterea persoanelor apropiate, dificultati in manevrarea banilor si plata facturilor, tulburari de prelucrare vizual-spatiala (probleme de scriere, citire, desenare, citirea ceasului), probleme de gandire si de logica, confuzie, dezorientare, tulburari de denumire a obiectelor, greutate in imbracare, etc. Mai tarziu apar tulburari ale ritmului somn/ veghe, neliniste, depresie, tulburari psihotice (halucinatii, idei delirante), ratacire chiar in propria casa.

Daca este bine ingrijit, conditia psihica deteriorata poate sa nu fie foarte vizibila privind din exterior. De asemenea, vigilenta ritmului psihomotor, dar si personalitatea individului pot fi pastrate timp indelungat.

In fazele tardive apare diminuarea tuturor functiilor cerebrale, astfel pacientii nu mai recunosc nici membri familiei, nu-si amintesc cum sa se spele, sa se imbrace sau chiar sa manance fara ajutor, nu mai vorbesc (mutism), pierd controlul sfincterian, pierd abilitatea de a mesteca si inghiti, uita sa mearga.

Facultativ, pot apare: crize epileptice, mioclonii, tulburari piramidale si extrapiramidale.

Diagnosticul de boala Alzheimer este un diagnostic de excludere (intrucat nu orice tulburare de memorie este Alzheimer), la o persoana in varsta, prezentand semnele unei demente lent progresive, dupa ce au fost eliminate alte cauze posibile. Diagnosticul de certitudine al acestei patologii poate fi pus numai in urma autopsieirealizate post-mortem. Stabilirea acestui diagnostic necesita o evaluare medicala atenta care sa cuprinda: o anamneza atenta, o examinare corecta a statusului mental, examinare clinica generala si neurologica, precum si analize de laborator si investigatii imagistice. Testele de laborator nu pot indica eventualitatea existentei bolii Alzheimer, insa ajuta la excluderea altor cauze de demente.

Dintre testele imagistice, CT si RMN, evidentiaza atrofia progresiva a creierului, in timp ce PET si SPECT evidentiaza hipometabolismul si diferentele de perfuzie ale creierului, in regiunile parietale si temporale, la pacientii cu Alzheimer si predominant frontale la pacientii cu alte tipuri de dementa.

Diagnostic diferential se face cu urmatoarele patologii: encefalopatie vasculara, boala Pick, boala Creutzfeldt-Jakob, pseudodementa cu depresie, afectiuni tiroidiene, deficit de vitamina B12, neurosifilis, afectiuni hepatice, etc.

Evolutie si prognostic Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea agravarii depinde de la o persoana la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitati zilnice deja intr-o faza precoce a bolii. Durata de supravietuire este in medie 10 ani de la diagnosticare, cu limite cuprinse intre 3 si 20 de ani.

Tratament

Inca nu exista un tratament care sa duca la vindecarea bolii, se gasesc insa mijloace terapeutice pentru a spori calitatea vietii si a mentine starea de activitate a persoanei.

In formele usoare de boala tratamentul de electie se face cu inhibitori de colinesteraza (Donepezil, Rivastigmina, Galantamina). Aceste medicamente imbunatatesc temporar gandirea si memoria, neinfluentand insa progresia bolii.

In formele moderate sunt indicati inhibitorii de colinesteraza, asociati sau nu cu Memantina. Aceasta asociere are ca rezultat tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer.

In formele severe de boala, memantina reprezinta medicatia de prima alegere. In caz de intoleranta sau lipsa de raspuns la acest medicament, a doua optiune este donepezilul. In formele grave se foloseste terapia combinata (memantina + inhibitori de colinesteraza).

Se mai pot folosi Cerebrolysin si extract de Ginkgo Biloba.

Cel mai important obiectiv in cadrul terapiei bolii Alzheimer ramane controlul simptomatologiei : pentru starile depresive, pot fi folosite antidepresive care nu au afecte anticolinergice (ex : fluvoxamina), insomnia poate fi tratata benzodiazepinde cu actiune scurta sau cloralhidrat, neurolepticele, ca haloperidolul, pot aduce imbunatatiri in ceea ce priveste agitatia si comportamentul stereotip (insa trebuie folosite cu responsabilitate din cauza efectelor compromitatoare asupra functiei cognitive), etc.

Profilaxie – se presupune ca anumite atitudini ar putea contribui la reducerea riscului de aparitie sau la incetinirea progresiei. Dintre acestea mentionam: mentinerea unei activitati intelectuale continue, miscare suficienta, alimentatie rationala continand o cantitate crescuta de legume si fructe, controlul factorilor de risc.

Este esentiala prezentarea la medicul specialist pentru stabilirea diagnosticului si inceperea urmariri evolutiei acestei boli, in vederea optimizarii medicatiei, dar si in vederea educarii familiei sau a persoanelor care au in grija un bolnav cu Alzheimer pentru ca acestea sa poata oferi ingrijiri optime.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.