Paralizia faciala periferica

0
80

Paralizia faciala periferica consta in afectarea nervului facial, care controleaza musculatura faciala si se manifesta prin aparitia unei slabiciuni musculare sau paralizii ce intereseaza global intreaga musculatura a unei hemifete, avand de regula caracter unilateral.

Etiologia paraliziei faciale periferice

-cel mai adesea este vorba de o cauza infectioasa, putand interveni diverse infectii bacteriene acute sau cronice, virusul herpez zoster, virusul herpes simplex, virusul monuonucleozei infectioase, virusuri gripale, enterovirusuri (Echo, Coxsackie) etc.

-paraliziile faciale traumatice, produse de fracturi ale bazei craniului, ale osului temporal sau ale mastoidei.

-de natura tumorala, in cazul tumorilor parotidiene, metastaze, colesteatoame (chisturi cu localizare in urechea medie), meningioame, schwanoame etc.

-de cauza metabolica si toxica: diabet zaharat, hiper- sau hipotiroidism, alcoolism, intoxicatia cu monoxid de carbon.

-in cazul in care nu se identifica un factor ce poate determina slabiciune musculara la nivelul unei hemifete, afectiunea se numeste paralizia Bell (reprezinta aproape 70% din cazuri).

Simptomatologia paraliziei faciale periferice

-principala caracteristica este reprezentata de slabiciunea musculara sau paralizia ce se instaleaza la nivelul unei hemifete, cu instalare brusca, dand aspectul de fata ,,cazuta”. Cel mai adesea persoana afectata nu poate inchide ochiul, nu poate increti fruntea, santul nazo-labial de partea afectata este sters, coltul gurii este cazut, ceea ce duce la o asimetrie faciala cu un caracter inestetic extrem de neplacut;

-cresterea lacrimatiei sau senzatie de ochi uscat pe partea afectata din cauza imposibilitatii de a clipi;

-salivatie abundenta cu pierderea acesteia pe la coltul gurii, din cauza imposibilitatii de a inchide complet gura;

-tulburari ale sensibilitatii gustative (cu diminuarea sau chiar pierderea gustului);

-dificultati la inghitire si senzatie de gura uscata;

-sensibilitatea crescuta la sunete cu urechea de partea afectata;

-dureri retroauriculare;

-uneori apar amorteli ale hemifetei afectate.

Evolutia si prognosticul paraliziei faciale periferice

In unele cazuri semnele si simptomele se remit complet in 4-6 saptamani. In alte situatii imbunatatirile se observa abia dupa o perioada de 3-6 luni si pot avea caracter incomplet. In peste 80% din cazuri, rezultatele obtinute pe termen lung sunt foarte bune. Exista totusi situatii in care nu se remarca imbunatatiri ale patologiei pe termen lung, acestea constituind un procent de 5-8%.

Printre factorii de prognostic nefavorabil se numara: varsta inaintata, tulburari ale gustului, hiperacuzia, paralizie severa inca de la inceput si denervari demonstrate electrofiziologic.

Diagnosticul se face de multe ori printr-o anamneza bine orientata si examen clinic bine efectuat. Daca insa exista neclaritati cu privire la etiologia posibila se poate recurge la efectuarea unor investigatii, cum ar fi: analize de sange, CT, RMN.

Tratamentul paraliziei faciale periferice

Daca se suspecteaza ca un proces inflamator sta la baza aparitiei paraliziei faciale se utilizeaza de regula corticosteroizii, precum prednisonul in scopul reducerii inflamatiei. Avand in vedere posibila asociere virala (virusul herpes simplex cel mai adesea), se pot folosi antivirale, cum ar fi acyclovirul.

Uscarea corneei poate produce grave tulburari de vedere, de aceea se recomanda inchiderea si deschiderea pleoapelor cu ajutorul degetelor, utilizarea ochelarilor de soare sau de vedere pentru protectie, precum si folosirea ,,lacrimilor artificiale”.

Pacientii pot beneficia si de interventie chirurgicala, in conditiile in care dupa 3-4 saptamani de la debut nu se observa nici o imbunatatire vizibila si nu exista activitate mus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.